SCOALA GENERALA "ANDREI MURESANU" DEVA | home
Patronul scolii
"Geniul nu este altceva decât o infinitã capacitate de rãbdare."
(O. L. de Buffan)
Poetul, revolutionarul si pedagogul Andrei Muresanu
Andrei Muresanu se naste la 16 noiembrie 1816, în orasul Bistrita. Îsi face primele studii la Scoala Normalã Sãseascã si la Liceul Piaristilor din oras.
În 1832, vine la Blaj, unde, la numai 16 ani, studiazã filozofia si teologia. Aici îl are coleg de studentie pe George Baritiu.
Prietenia celor doi se va dovedi beneficã, mediul cultural al Blajului stimulându-l pe tânãrul Muresanu pe calea lecturii si a scrisului. Când în 1837 Baritiu pãrãseste Blajul, preluând conducerea scolii române din Brasov, Andrei Muresanu îl va însoti. Stabilindu-se în Brasov, ca institutor la scoala românã, îsi începe în paralel si activitatea literarã de poet, traducãtor si publicist. Colaboreazã la Foaie pentru minte, inima si literaturã si Gazeta de Transilvania.
În perioada 1840-1849, functioneazã ca profesor la gimnaziul românesc. Este unul dintre fruntasii revolutiei de la 1848. Se întâlneste cu reprezentantii românilor din principate: Alecsandri, Bãlcescu, Bolintineanu si altii. Dupã o astfel de întâlnire, scrie “Un rãsunet”, poezia devenind marsul revolutionarilor români din Transilvania.
Dupã înfrângerea revolutiei, Muresanu trece în Muntenia, unde e luat prizonier de armata taristã. Întors la Sibiu, bolnav, reuseste sã-si tipãreascã, în 1862, poeziile în volum si primeste premiul societãtii “Astra”.
Moare la vârsta de 47 de ani, la Brasov. În celebra poezie Epigonii, Mihai Eminescu îi face un portret memorabil:
“Muresan scuturã lantul cu-a lui voce ruginitã,
Rupe coarde de aramã cu o mânã amortitã,
Cheamã piatra sã învie ca si miticul poet,
Smulge muntilor durerea, brazilor destinul spune
Si bogat în sãrãcia-i ca un astru el apune,
Preot desteptãrii noastre, semnelor vremii profet.”
"Operele artistice sunt ca metalele. Cele nobile câstigã strãlucire cu trecerea vremii, cele ordinare ruginesc.”
(F. Schiller)
|